Germană Essential grammar

Abrevieri folosite în acest ghid

Fiecare exemplu de mai jos are trei părți: textul original, o glosă literală care descrie cum funcționează fiecare cuvânt și o traducere naturală. Glosele folosesc câteva etichete prescurtate ca să rămână scurte. Nu te îngrijora să le memorezi — aceasta este o referință la care te poți întoarce oricând.

Persoană și număr · 1sg / 2sg / 3sg — persoana întâi / a doua / a treia singular (eu, tu, el/ea) · 1pl / 2pl / 3pl — persoana întâi / a doua / a treia plural (noi, voi, ei/ele)

Gen și caz · m / f / n — masculin / feminin / neutru · sg / pl — singular / plural · m.sg — combinat: masculin singular (și similar f.pl, n.sg etc.) · NOM / ACC / GEN / DAT / INS / LOC — cazuri gramaticale (nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/instrumental/locativ) — ce rol joacă cuvântul în propoziție

Timp și aspect · PRES — prezent · PRET — preterit (o acțiune trecută încheiată) · IMPF — imperfect (o situație trecută în desfășurare sau obișnuită) · FUT — viitor · PERF — perfect (o acțiune încheiată cu relevanță în prezent) · PROG — progresiv (acțiune în desfășurare, de ex. mănânc acum) · COND — condițional (aș…)

Mod · IND — indicativ (afirmație obișnuită) · SUBJ — conjunctiv (incertitudine, dorințe, îndoieli) · IMP — imperativ (porunci) · INF — infinitiv (forma de dicționar: a merge, a mânca)

Altele · REFL — reflexiv (acțiune asupra propriei persoane: mă, te) · PERS — a personal (doar în spaniolă — marchează un complement direct uman) · HON — onorific (formă extra-politicoasă, frecventă în japoneză/coreeană) · TOP / SUB / OBJ — marcatori de temă / subiect / obiect (japoneză, coreeană) · CL — clasificator (chineză, japoneză, coreeană — un cuvânt de numărare pentru substantive) · NEG — negație

Ordinea cuvintelor și paranteza verbală

Propozițiile principale din germană urmează regula V2: verbul conjugat ocupă întotdeauna a doua poziție, indiferent de ce vine înainte. Subiectul poate sta înainte sau după acest verb. În propozițiile subordonate (introduse de weil, dass, wenn, ob...) verbul conjugat se mută la finalul propoziției. Când o propoziție are două părți verbale (modal + infinitiv, auxiliar + participiu, verb cu prefix separabil), acestea formează o „paranteză”: verbul conjugat rămâne pe poziția V2, iar cealaltă parte este împinsă la finalul propoziției. Tot restul (complemente, timp, mod, loc) este încadrat în interiorul acestei paranteze.

• Heute gehe ich ins Kino. — Astăzi merg eu la cinema.
  Astăzi merg la cinema.
• Ich habe gestern einen Film gesehen. — Eu am ieri un film văzut.
  Am văzut un film ieri.
• Ich weiß, dass er morgen kommt. — Eu știu că el mâine vine.
  Știu că vine mâine.

Cele trei genuri

Fiecare substantiv german este masculin (der), feminin (die) sau neutru (das), iar articolul trebuie învățat împreună cu cuvântul. Terminațiile oferă indicii puternice. Masculin: substantivele terminate în -er, -ling, -ich, -ig, majoritatea zilelor, lunilor, anotimpurilor, cuvintelor legate de vreme. Feminin: -e (majoritatea), -heit, -keit, -ung, -schaft, -ion, -ie, -tät. Neutru: diminutivele în -chen și -lein (întotdeauna), -ment, -um, majoritatea cuvintelor pentru puii de animale și infinitivele folosite ca substantive. Genul controlează articolul, terminația adjectivului și pronumele, deci este esențial din punct de vedere structural, nu decorativ.

• der Lehrer, die Lehrerin, das Mädchen — profesorul-m, profesoara-f, fata-n
  profesorul, profesoara, fata.
• die Freiheit, die Zeitung, die Universität — libertatea, ziarul, universitatea
  Terminații feminine -heit, -ung, -tät.
• das Häuschen, das Dokument, das Datum — căsuța, documentul, data
  Neutre prin -chen, -ment, -um.

Cele patru cazuri

Germana marchează rolul unui grup nominal prin patru cazuri. Nominativul este subiectul (cel care/ce face acțiunea). Acuzativul este complementul direct (asupra căruia acționează direct verbul) și este cerut și de unele prepoziții (durch, für, gegen, ohne, um). Dativul este complementul indirect (destinatarul, „cui”) și este cerut de aus, bei, mit, nach, seit, von, zu, precum și de multe verbe (helfen, danken, gefallen). Genitivul arată posesia sau relația și urmează după wegen, trotz, während, statt. Prepozițiile cu dublu regim (in, an, auf, unter...) cer acuzativul pentru mișcarea către un loc și dativul pentru locația statică.

• Der Mann gibt dem Kind einen Apfel. — Bărbatul-NOM dă copilului-DAT un-ACC măr.
  Bărbatul îi dă copilului un măr.
• Das Auto meines Bruders ist neu. — Mașina meu-GEN frate este nouă.
  Mașina fratelui meu este nouă.
• Ich gehe in die Schule. Ich bin in der Schule. — Eu merg în-ACC școală. Eu sunt în-DAT școală.
  Mișcare = acuzativ, locație = dativ.

Declinarea articolului hotărât și nehotărât

Articolele se schimbă în funcție de gen, număr și caz. Articolul hotărât: Nominativ der/die/das/die, Acuzativ den/die/das/die, Dativ dem/der/dem/den (+ substantiv-n), Genitiv des/der/des/der (+ substantiv-(e)s la masculin/neutru). Articolul nehotărât ein/eine: Nominativ ein/eine/ein, Acuzativ einen/eine/ein, Dativ einem/einer/einem, Genitiv eines/einer/eines. Nu există formă de plural pentru articolul nehotărât (se folosește substantivul simplu, sau „keine” pentru „niciunul”). Posesivele (mein, dein, sein, ihr, unser, euer, ihr/Ihr) și „kein” se declină exact ca „ein” și se numesc cuvinte-ein.

• Ich sehe den Hund, die Katze und das Pferd. — Eu văd câinele-ACC.m, pisica-ACC.f și calul-ACC.n.
  Văd câinele, pisica și calul.
• Ich helfe einem Freund und einer Freundin. — Eu ajut un-DAT.m prieten și o-DAT.f prietenă.
  Ajut un prieten și o prietenă.
• Das ist das Buch meines Vaters. — Aceasta este cartea meu-GEN tată.
  Aceasta este cartea tatălui meu.

Pronumele personale

Nominativ: ich, du, er/sie/es, wir, ihr, sie/Sie. „du” este singularul informal; „ihr” este pluralul informal; „Sie” (cu majusculă) este forma de politețe, atât la singular cât și la plural. Pronumele se schimbă și în funcție de caz. Acuzativ: mich, dich, ihn, sie, es, uns, euch, sie/Sie. Dativ: mir, dir, ihm, ihr, ihm, uns, euch, ihnen/Ihnen. Nu există un genitiv separat în uzul cotidian; posesia se exprimă prin adjective posesive (mein, dein, sein, ihr, unser, euer, ihr/Ihr). Pronumele de persoana a treia trebuie să corespundă genului gramatical al substantivului, nu sexului biologic, așa că o masă (der Tisch) este „er”.

• Er gibt mir das Buch und ich gebe es ihm zurück. — El dă mie-DAT cartea și eu dau-o lui-DAT înapoi.
  El îmi dă cartea și i-o dau înapoi.
• Kennst du sie? Ja, ich kenne sie gut. — Cunoști tu-inf pe-ea-ACC? Da, eu cunosc pe-ea-ACC bine.
  O cunoști? Da, o cunosc bine.
• Wo ist der Schlüssel? Er liegt auf dem Tisch. — Unde este cheia? El stă pe masă.
  Unde este cheia? Este pe masă.

Conjugarea verbelor și principalele neregularități

Un verb german regulat ia rădăcina (infinitivul minus -en) plus terminația personală: -e, -st, -t, -en, -t, -en (ich, du, er/sie/es, wir, ihr, sie/Sie). Verbele a căror rădăcină se termină în -d/-t inserează -e- înainte de -st și -t (arbeitest, arbeitet). Multe verbe forte schimbă vocala rădăcinii la du/er/sie/es la prezent (a → ä, e → i/ie). Cele patru neregularități cele mai importante sunt sein (a fi), haben (a avea), werden (a deveni / viitor + pasiv) și gehen (a merge); formele lor trebuie memorate.

• ich bin, du bist, er ist, wir sind, ihr seid, sie sind — a fi – prezent
  Prezentul complet al lui sein.
• ich habe, du hast, er hat, wir haben, ihr habt, sie haben — a avea – prezent
  Prezentul complet al lui haben.
• ich werde, du wirst, er wird, wir werden, ihr werdet, sie werden — a deveni – prezent
  Prezentul complet al lui werden (formează și viitorul/pasivul).

Timpul prezent

Germana are un singur timp prezent; acesta acoperă atât prezentul simplu, cât și cel continuu din engleză. „Ich lese” înseamnă atât „citesc”, cât și „sunt pe cale să citesc”. Prezentul este folosit în mod obișnuit și pentru viitorul apropiat, atunci când o expresie de timp face acest lucru clar („Ich komme morgen” = „vin mâine”). Verbele forte schimbă vocala rădăcinii la persoana a doua și a treia singular: fahren → du fährst, er fährt; sprechen → du sprichst, er spricht; sehen → du siehst, er sieht. În rest, terminațiile sunt perfect regulate: -e, -st, -t, -en, -t, -en.

• Ich lerne jeden Tag Deutsch. — Eu învăț în fiecare zi germană.
  Învăț / sunt în curs de a învăța germană în fiecare zi.
• Du fährst zu schnell! — Tu conduci prea repede (schimbare vocalică a→ä).
  Conduci prea repede!
• Morgen fliegen wir nach Berlin. — Mâine zburăm noi la Berlin.
  Mâine vom zbura la Berlin.

Perfekt vs Präteritum

Germana vorbită folosește Perfekt-ul pentru aproape toate evenimentele din trecut: auxiliarul haben sau sein (la prezent) + Partizip II la finalul propoziției. Sein se folosește cu verbele de mișcare sau schimbare de stare (gehen, fahren, kommen, werden, sterben) și cu sein/bleiben însele; haben se folosește cu toate celelalte. Präteritum-ul (trecutul simplu: ich ging, ich machte, ich sah) este trecutul scris/literar și este folosit în narațiune; în vorbire, de obicei doar sein, haben, werden și verbele modale se folosesc la Präteritum (war, hatte, wurde, konnte...).

• Ich habe gestern einen Brief geschrieben. — Eu am ieri o scrisoare scris.
  Am scris o scrisoare ieri.
• Wir sind nach Berlin gefahren. — Noi suntem la Berlin condus.
  Am mers/condus la Berlin.
• Es war einmal ein König, der hatte drei Töchter. — A fost odată un rege care avea trei fiice.
  A fost odată ca niciodată un rege care avea trei fiice.

Timpul viitor

Futur I se formează cu prezentul conjugat al lui werden + infinitiv la finalul propoziției: ich werde gehen, du wirst gehen, er wird gehen, wir werden gehen, ihr werdet gehen, sie werden gehen. Totuși, în germana cotidiană, acest timp este folosit mai ales pentru a exprima o predicție, o promisiune, o presupunere sau o intenție puternică. Pentru evenimentele viitoare obișnuite, vorbitorii de germană folosesc pur și simplu prezentul plus un cuvânt care indică timpul (morgen, nächste Woche). Futur II (werde + Partizip II + haben/sein) exprimă ceva presupus a fi terminat până la un moment viitor.

• Ich werde dich morgen anrufen. — Eu voi pe-tine mâine suna.
  Te voi suna mâine.
• Es wird bald regnen. — Va în curând ploua.
  O să plouă în curând.
• Nächstes Jahr studiere ich in Wien. — Anul viitor studiez eu la Viena.
  Anul viitor voi studia la Viena (prezentul folosit pentru viitor).

Prezentul verbelor regulate (slabe)

Verbele slabe sunt verbele germane predictibile, complet regulate. Pentru a le conjuga, se ia infinitivul, se elimină -en final și se adaugă terminația personală: -e, -st, -t, -en, -t, -en. Vocala rădăcinii nu se schimbă niciodată (comparați cu verbele forte precum fahren / fährt). Verbul 'machen' (a face) este modelul din manual:

Când rădăcina se termină în -d, -t, sau într-un grup consonantic greu de pronunțat (-tm-, -ffn-, -chn-), se inserează un -e- suplimentar înainte de -st și -t. Verbul 'arbeiten' (a lucra) arată acest lucru:

Același tipar: reden (du redest), warten (du wartest), finden (du findest), atmen (du atmest), öffnen (du öffnest). Verbele a căror rădăcină se termină în -s, -ss, -ß, -z, -tz se contopesc cu terminația de la du și se scriu doar cu -t: reisen → du reist, heißen → du heißt, sitzen → du sitzt, tanzen → du tanzt.

• Ich mache jeden Tag Sport. — Eu fac în fiecare zi sport.
  Fac sport în fiecare zi.
• Was machst du am Wochenende? — Ce faci tu-inf în weekend?
  Ce faci în acest weekend?
• Sie arbeitet als Ärztin in Berlin. — Ea lucrează ca doctoriță-f în Berlin.
  Lucrează ca medic la Berlin.
• Wir arbeiten heute bis sechs Uhr. — Noi lucrăm astăzi până la ora șase.
  Astăzi lucrăm până la ora șase.
• Ihr wartet schon eine Stunde. — Voi-pl așteptați deja o oră.
  Deja așteptați de o oră.
• Wie heißt du? Ich heiße Anna. — Cum te-numești tu-inf? Eu mă-numesc Anna.
  Cum te numești? Mă numesc Anna.

wollen + Infinitiv (a vrea să)

Pentru a spune „vreau să fac X”, germana folosește verbul modal „wollen” plus infinitivul simplu al verbului principal la finalul propoziției. „Wollen” este neregulat la singular (schimbare vocalică o → i la ich/du/er) și este unul dintre cele șase verbe modale de bază. Notă: „wollen” este direct și ferm. Pentru cereri politicoase („aș dori”), vorbitorii de germană folosesc în schimb „möchte” (vezi secțiunea următoare). A spune „Ich will einen Kaffee” unui chelner sună nepoliticos.

Tiparul este: subiect + wollen conjugat (pe poziția V2) + ... + infinitiv (la final). În propozițiile subordonate („dass”, „weil”, „wenn”) verbul modal se mută pe ultima poziție, după infinitiv. „Wollen” poate lua și un substantiv direct, fără infinitiv („Ich will einen Apfel” = vreau un măr), dar atunci când e urmat de un verb, infinitivul este obligatoriu și nu este niciodată înlocuit cu „zu + infinitiv”, așa cum s-ar întâmpla după verbele non-modale.

• Ich will heute Abend ins Kino gehen. — Eu vreau astă-seară la-cinema merge-INF.
  Vreau să merg la cinema în seara asta.
• Willst du etwas trinken? — Vrei tu-inf ceva bea-INF?
  Vrei să bei ceva?
• Er will Arzt werden. — El vrea doctor deveni-INF.
  Vrea să devină doctor.
• Wir wollen nächstes Jahr nach Italien fahren. — Noi vrem anul viitor în Italia merge-INF.
  Vrem să mergem în Italia anul viitor.
• Sie sagt, dass sie nicht kommen will. — Ea spune că ea nu veni-INF vrea.
  Spune că nu vrea să vină.
• Was wollt ihr machen? — Ce vreți voi-pl face-INF?
  Ce vreți să faceți?

werden + Infinitiv (Futur I, „urmează să / voi”)

Futur I se construiește cu prezentul lui „werden” plus infinitivul verbului principal la finalul propoziției. „Werden” însuși este neregulat (du wirst, er wird):

În vorbirea de zi cu zi, vorbitorii de germană omit adesea Futur I și folosesc prezentul simplu cu un cuvânt de timp: „Ich rufe dich morgen an” (te sun mâine). Futur I este preferat atunci când se dorește accentuarea (a) unei predicții sau presupuneri despre viitor („Es wird bald regnen”), (b) unei promisiuni sau intenții puternice („Ich werde es nie vergessen”), sau (c) unei presupuneri despre prezent („Er wird wohl schon zu Hause sein” = probabil e deja acasă). În comparație cu engleza „going to”: germana nu are o construcție separată; atât „will”, cât și „going to” corespund fie prezentului + cuvânt de timp, fie Futur I, în funcție de accent. Nu confundați „werden + infinitiv” (viitor) cu „werden + Partizip II” (pasiv) și cu verbul „werden” cu sens propriu de „a deveni” („Es wird kalt” = se face frig).

• Ich werde dir helfen. — Eu voi ție-DAT ajuta-INF.
  Te voi ajuta.
• Wirst du das wirklich tun? — Vei tu-inf asta cu adevărat face-INF?
  Chiar o să faci asta?
• Es wird morgen regnen. — Va mâine ploua-INF.
  O să plouă mâine.
• Wir werden uns nie wiedersehen. — Noi vom pe-noi-ACC niciodată din-nou-vedea-INF.
  Nu ne vom mai revedea niciodată.
• Er wird wohl im Stau stehen. — El va probabil în-ambuteiaj sta-INF.
  Probabil e blocat în trafic (presupunere despre prezent).
• Nächstes Jahr werde ich in Wien studieren. — Anul viitor voi eu la Viena studia-INF.
  Anul viitor voi studia la Viena.

haben / sein + Partizip II (Perfekt)

Perfekt-ul este timpul trecut cotidian în germana vorbită. Se construiește din două piese: un auxiliar conjugat pe poziția V2 (fie „haben”, fie „sein”, la prezent) și Partizip II al verbului principal, la finalul propoziției. Alegerea auxiliarului corect este esențială.

Folosiți sein când verbul exprimă: - mișcare de la A la B: gehen, fahren, kommen, fliegen, laufen, reisen, steigen, fallen - schimbare de stare: werden, sterben, aufwachen, einschlafen, wachsen - cele trei verbe „speciale”: sein, bleiben, passieren / geschehen

Folosiți haben pentru tot restul, inclusiv toate verbele tranzitive (verbele care au complement direct) și majoritatea verbelor care descriu o activitate fără schimbare de loc.

Formarea lui Partizip II: verbele slabe adaugă ge- + rădăcină + -t (machen → gemacht). Verbele forte adaugă ge- + rădăcină (adesea schimbată) + -en (sehen → gesehen, sprechen → gesprochen). Verbele cu prefixe inseparabile (be-, ver-, er-, ent-, zer-, ge-) NU primesc ge-: verstehen → verstanden, bezahlen → bezahlt. Verbele cu prefix separabil inserează -ge- între prefix și rădăcină: aufstehen → aufgestanden, anrufen → angerufen.

• Ich habe gestern einen Film gesehen. — Eu am ieri un film văzut.
  Am văzut un film ieri.
• Wir sind nach Hause gegangen. — Noi suntem acasă mers.
  Am mers acasă.
• Hast du schon gefrühstückt? — Ai tu-inf deja luat-micul-dejun?
  Ai luat deja micul dejun?
• Er ist sehr früh aufgestanden. — El este foarte devreme sculat.
  S-a trezit foarte devreme.
• Was hat er gesagt? — Ce a el spus?
  Ce a spus?
• Sie sind drei Tage in Berlin geblieben. — Ei sunt trei zile la Berlin rămas.
  Au rămas trei zile la Berlin.

ich möchte / würde gerne + Infinitiv (aș dori)

Germana are două moduri politicoase de a spune „aș dori”. Primul este „möchte”, care din punct de vedere istoric este Konjunktiv II al lui „mögen” (a plăcea), dar funcționează ca un verb modal propriu în uzul modern:

La fel ca toate verbele modale, „möchte” este conjugat pe poziția V2, iar verbul principal rămâne ca infinitiv simplu la final. „Möchte” poate lua și un substantiv direct, fără niciun verb („Ich möchte einen Kaffee” = aș dori o cafea).

A doua variantă este „würde gerne” + Infinitiv. „Würde” este Konjunktiv II al lui werden, iar „gerne” (cu plăcere) semnalează entuziasm. Structura: subiect + würde (V2) + ... + gerne + infinitiv (la final). „Würde gerne” este ușor mai caldă și este preferată pentru acțiuni pe care ți-ar plăcea să le faci, în timp ce „möchte” este forma standard pentru a comanda, a cere, dorințe politicoase.

Ambele forme sunt mult mai politicoase decât „wollen”. Într-un magazin sau restaurant, spuneți întotdeauna „Ich möchte” sau „Ich hätte gerne”, niciodată „Ich will”.

• Ich möchte einen Kaffee, bitte. — Eu aș-dori o-ACC cafea, te rog.
  Aș dori o cafea, te rog.
• Möchtest du etwas essen? — Ai-dori tu-inf ceva mânca-INF?
  Ai vrea să mănânci ceva?
• Wir möchten ein Zimmer für zwei Nächte reservieren. — Noi am-dori o cameră pentru două nopți rezerva-INF.
  Am dori să rezervăm o cameră pentru două nopți.
• Ich würde gerne mit dir reden. — Eu aș cu-plăcere cu tine-DAT vorbi-INF.
  Mi-ar plăcea să vorbesc cu tine.
• Er würde gerne nach Japan reisen. — El ar cu-plăcere în Japonia călători-INF.
  I-ar plăcea să călătorească în Japonia.
• Was möchten Sie trinken? — Ce ați-dori dumneavoastră-formal bea-INF?
  Ce ați dori să beți?

gerade + verb (soluție pentru progresiv)

Germana nu are un timp continuu dedicat, așa cum are engleza. „Ich lese” acoperă atât „citesc”, cât și „sunt în curs de a citi”. Când vorbitorul vrea să accentueze că acțiunea se petrece chiar acum, în acest moment, adverbul „gerade” (chiar acum, tocmai) se adaugă înainte sau după verb:

O formă regională / colocvială mai emfatică (numită adesea rheinische Verlaufsform, frecventă în vestul Germaniei și standard în neerlandeza vorbită) este „am + infinitiv folosit ca substantiv”:

Forma „am + Infinitiv” este răspândită în vorbire, dar este încă percepută ca fiind colocvială în scris. „Dabei, zu + Infinitiv” este pe deplin standard și ceva mai formal. Notă: infinitivul folosit ca substantiv se scrie cu majusculă (am Lesen, beim Essen). „Gerade” este de departe cea mai comună și cea mai sigură opțiune pentru cei care învață limba.

• Was machst du gerade? — Ce faci tu-inf chiar-acum?
  Ce faci chiar acum?
• Ich lese gerade ein interessantes Buch. — Eu citesc chiar-acum o carte interesantă.
  Citesc o carte interesantă.
• Sie telefoniert gerade mit ihrer Mutter. — Ea vorbește-la-telefon chiar-acum cu mama-DAT ei.
  Vorbește la telefon cu mama ei.
• Ich bin gerade am Kochen. — Eu sunt chiar-acum la-gătit-INF.
  Gătesc chiar acum (colocvial).
• Wir sind dabei, das Haus zu renovieren. — Noi suntem în-mijlocul, casa a renova-INF.
  Suntem în proces de renovare a casei.
• Gerade jetzt regnet es stark. — Chiar acum plouă puternic.
  Chiar acum plouă tare.

können + Infinitiv (a putea)

„Können” este verbul modal pentru abilitate, permisiune (informal) și posibilitate. Ca toate cele șase verbe modale, prezintă o schimbare vocalică la singular (ö → a), iar forma er/sie/es nu are terminația -t:

Structură: subiect + können (V2) + ... + infinitiv (final). „Können” funcționează și ca verb de sine stătător (fără alt infinitiv) cu sensul de „a ști să faci, a stăpâni” o limbă sau o abilitate: „Ich kann Deutsch” = vorbesc / știu germană. Pentru cereri politicoase („Ați putea...?”), germana folosește Konjunktiv II „könnte” (ich könnte, du könntest, er könnte, wir könnten, ihr könntet, sie könnten). „Könnten Sie mir helfen?” este o formulă politicoasă foarte comună.

Nu confundați „können” (abilitate/posibilitate) cu „dürfen” (permisiune, „a avea voie”). „Kann ich rauchen?” întreabă literal „Sunt capabil să fumez?”, dar colocvial este acceptabil pentru „Pot să fumez?”. Varianta strict corectă este „Darf ich rauchen?”.

• Ich kann sehr gut schwimmen. — Eu pot foarte bine înota-INF.
  Pot să înot foarte bine.
• Kannst du mir bitte helfen? — Poți tu-inf mie-DAT te rog ajuta-INF?
  Mă poți ajuta, te rog?
• Er kann drei Sprachen sprechen. — El poate trei limbi vorbi-INF.
  Poate vorbi trei limbi.
• Wir können heute Abend leider nicht kommen. — Noi putem astă-seară din păcate nu veni-INF.
  Din păcate nu putem veni în seara asta.
• Könnten Sie das bitte wiederholen? — Ați putea dumneavoastră-formal asta te rog repeta-INF?
  Ați putea repeta asta, vă rog?
• Sie kann Spanisch und Italienisch. — Ea poate spaniolă și italiană.
  Știe spaniolă și italiană.

Verbele cu prefix separabil în detaliu

Verbele cu prefix separabil sunt omniprezente în germană. Prefixul poartă accentul și sensul cel mai concret și se detașează fizic în propozițiile principale. Prefixele comune sunt: ab-, an-, auf-, aus-, bei-, ein-, fest-, fort-, her-, hin-, los-, mit-, nach-, vor-, weg-, weiter-, wieder-, zu-, zurück-, zusammen-.

Unde merge prefixul? - Propoziție principală, timp simplu: prefixul la finalul propoziției. „Ich stehe um sieben auf.” - După un verb modal: verbul rămâne ca un singur cuvânt la final (infinitiv). „Ich muss um sieben aufstehen.” - Perfekt: -ge- se introduce între prefix și rădăcină. „Ich bin um sieben aufgestanden.” - Propoziție subordonată (weil, dass, wenn): tot cuvântul rămâne unit, la final. „Er sagt, dass er um sieben aufsteht.” - Imperativ (du): prefixul zboară la final. „Steh auf!” = Ridică-te!

Verbele cu prefixe separabile legate de mișcare (aufstehen, ankommen, abfahren, ausgehen) iau sein la Perfekt; verbele de activitate (anrufen, aufmachen, einkaufen) iau haben. Alegerea urmează regulile obișnuite ale auxiliarului (vezi secțiunea haben/sein).

• Ich stehe jeden Morgen um halb sieben auf. — Eu stau în fiecare dimineață la șase-și-jumătate sus.
  Mă trezesc la șase și jumătate în fiecare dimineață.
• Wann kommt der Zug aus Berlin an? — Când vine trenul din Berlin la?
  Când sosește trenul din Berlin?
• Mach bitte das Fenster zu, es ist kalt! — Fă te rog fereastra închis, e frig!
  Te rog închide fereastra, e frig!
• Wir sind gestern Abend mit Freunden ausgegangen. — Noi suntem aseară cu prieteni afară-mers.
  Am ieșit aseară cu prietenii.
• Sie hat mich gestern dreimal angerufen. — Ea a pe-mine ieri de-trei-ori sunat.
  M-a sunat de trei ori ieri.
• Ich muss jetzt einkaufen gehen. — Eu trebuie acum cumpărături-face-INF merge-INF.
  Trebuie să merg acum la cumpărături.

Verbele modale

Cele șase verbe modale sunt können (a putea), müssen (a trebui), sollen (a trebui să, conform așteptărilor cuiva), wollen (a vrea), dürfen (a avea voie) și mögen (a plăcea) / conjunctivul său möchte (a dori). Sunt neregulate la prezent: majoritatea prezintă o schimbare vocalică la singular (ich kann, du kannst, er kann; ich muss, du musst, er muss). Verbul modal este conjugat pe poziția V2, iar verbul principal rămâne ca infinitiv simplu la finalul propoziției, formând paranteza verbală. În propozițiile subordonate, verbul modal se mută la finalul absolut, după infinitiv.

• Ich kann gut Deutsch sprechen. — Eu pot bine germană vorbi.
  Pot vorbi bine germana.
• Du musst jetzt nach Hause gehen. — Tu trebuie acum acasă merge.
  Trebuie să mergi acasă acum.
• Er sagt, dass er nicht kommen kann. — El spune că el nu veni poate.
  Spune că nu poate veni.

Verbele cu prefix separabil

Multe verbe germane se formează cu un prefix accentuat (auf-, an-, ab-, aus-, ein-, mit-, vor-, zu-, weg-, zurück-...) care se detașează în propozițiile principale. Rădăcina conjugată rămâne pe poziția V2, iar prefixul zboară la finalul propoziției. La infinitiv, în propozițiile subordonate și după un verb modal, verbul se scrie ca un singur cuvânt. Partizip II se formează inserând -ge- între prefix și rădăcină: aufstehen → aufgestanden, anrufen → angerufen. Prefixele neaccentuate (be-, ent-, er-, ge-, ver-, zer-) sunt inseparabile și nu se despart niciodată.

• Ich stehe jeden Morgen um sieben auf. — Eu stau în fiecare dimineață la șapte sus.
  Mă trezesc la șapte în fiecare dimineață.
• Ruf mich bitte heute Abend an! — Sună pe-mine te rog astă-seară sus!
  Te rog sună-mă în seara asta!
• Ich habe ihn gestern angerufen. — Eu am pe-el ieri sus-sunat.
  L-am sunat ieri.

Negația: nicht și kein

Germana are doi negatori. „Kein” neagă un substantiv care altfel ar lua un articol nehotărât sau niciun articol; se declină exact ca „ein” (kein, keine, keinen, keinem...). „Nicht” neagă tot restul: verbe, adjective, adverbe, sintagme prepoziționale sau propoziții întregi. Reguli de poziție pentru „nicht”: stă înaintea elementului pe care îl neagă (adjective, locuri, adverbe de mod) și la finalul absolut al propoziției când neagă întregul verb sau întreaga propoziție. Într-o structură cu paranteză verbală, stă chiar înaintea celei de-a doua părți verbale, la final.

• Ich habe kein Auto. — Eu am niciun automobil.
  Nu am mașină.
• Ich gehe heute nicht ins Büro. — Eu merg astăzi nu la-birou.
  Astăzi nu merg la birou.
• Sie ist nicht müde. — Ea este nu obosită.
  Nu este obosită.

Întrebările

Întrebările de tip da/nu sunt V1: verbul conjugat se mută pe prima poziție, iar subiectul urmează imediat. Întrebările cu cuvânt interogativ încep cu un cuvânt de întrebare (wer „cine”, was „ce”, wo „unde”, wohin „încotro”, woher „de unde”, wann „când”, warum „de ce”, wie „cum”, welcher „care”, wie viel(e) „cât/câți”) și păstrează apoi tiparul V2, deci verbul rămâne pe a doua poziție. „Wer” se declină după caz: wer (N), wen (A), wem (D), wessen (G). Pentru a cere politicos ceva, se adaugă de obicei „bitte”.

• Kommst du heute Abend? — Vii tu astă-seară?
  Vii diseară?
• Wo wohnst du? — Unde locuiești tu?
  Unde locuiești?
• Wem gehört dieses Buch? — Cui-DAT aparține această carte?
  A cui este cartea asta?

Formarea pluralului

Germana nu are un plural implicit unic. Tiparele cele mai comune sunt: -e (adesea cu umlaut la masculin: der Tisch → die Tische, der Stuhl → die Stühle); -er (cu umlaut acolo unde e posibil, majoritatea neutrelor: das Kind → die Kinder, das Buch → die Bücher); -(e)n (majoritatea femininelor: die Frau → die Frauen, die Blume → die Blumen); -s (împrumuturi și cuvinte scurte: das Auto → die Autos, das Hotel → die Hotels); fără terminație, dar cu umlaut (unele masculine/neutre în -er, -el, -en: der Bruder → die Brüder, der Apfel → die Äpfel). Toate pluralele iau articolul „die” la nominativ.

• der Tisch → die Tische — masă → mese (-e + umlaut acolo unde e posibil)
  masa → mesele
• das Kind → die Kinder — copil → copii (-er)
  copilul → copiii
• die Frau → die Frauen; das Auto → die Autos — femeie → femei (-en); mașină → mașini (-s)
  Alte două tipare comune.

Acordul adjectivului

Un adjectiv plasat înaintea unui substantiv trebuie să primească o terminație care indică genul, numărul și cazul; doar adjectivele predicative (după sein, werden, bleiben) rămân neflexionate: „Das Haus ist alt”. Există două paradigme principale. Declinarea slabă urmează un articol hotărât (der, die, das, dieser...), care poartă deja informația de caz, așa că adjectivul primește doar -e sau -en. Declinarea tare se folosește când nu este prezent niciun articol, iar adjectivul însuși trebuie să marcheze cazul; terminațiile seamănă atunci cu articolul hotărât (kalter Kaffee, gutes Bier, frische Milch). După articolul nehotărât (declinarea mixtă), tiparul este un amestec al celor două.

• der gute Wein, den guten Wein, dem guten Wein — vinul bun (N, A, D) – slabă
  După articolul hotărât: -e / -en.
• guter Wein, guten Wein, gutem Wein — vin bun (N, A, D) – tare
  Fără articol: adjectivul poartă marca de caz.
• ein guter Wein, einen guten Wein, einem guten Wein — un vin bun (N, A, D) – mixtă
  După ein/kein/mein: amestec între slabă și tare.