Fiecare exemplu de mai jos are trei părți: textul original, o glosă literală care descrie cum funcționează fiecare cuvânt și o traducere naturală. Glosele folosesc câteva etichete prescurtate ca să rămână scurte. Nu-ți face griji să le memorezi — aceasta este o referință la care te poți întoarce oricând.
Persoană și număr · 1sg / 2sg / 3sg — persoana întâi / a doua / a treia singular (eu, tu, el/ea) · 1pl / 2pl / 3pl — persoana întâi / a doua / a treia plural (noi, voi, ei)
Gen și caz · m / f / n — masculin / feminin / neutru · sg / pl — singular / plural · m.sg — combinat: masculin singular (și similar f.pl, n.sg etc.) · NOM / ACC / GEN / DAT / INS / LOC — cazuri gramaticale (nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/instrumental/locativ) — ce rol joacă cuvântul în propoziție
Timp și aspect · PRES — prezent · PRET — perfect simplu (un eveniment trecut încheiat) · IMPF — imperfect (o situație trecută în desfășurare sau obișnuită) · FUT — viitor · PERF — perfect compus (o acțiune încheiată cu relevanță în prezent) · PROG — progresiv (acțiune în desfășurare, de ex. mănânc acum) · COND — condițional (aș...)
Mod · IND — indicativ (afirmație obișnuită) · SUBJ — conjunctiv (incertitudine, dorințe, îndoieli) · IMP — imperativ (porunci) · INF — infinitiv (forma de dicționar: a merge, a mânca)
Altele · REFL — reflexiv (acțiune asupra sinelui: mă, te) · PERS — a personal (doar în spaniolă — marchează un complement direct uman) · HON — onorific (formă extra-politicoasă, frecventă în japoneză/coreeană) · TOP / SUB / OBJ — mărci de topic / subiect / obiect (japoneză, coreeană) · CL — clasificator (chineză, japoneză, coreeană — un cuvânt-numărător pentru substantive) · NEG — negație
Franceza urmează ordinea Subiect-Verb-Obiect, la fel ca engleza: Marie mange une pomme. Adjectivele vin de obicei după substantiv (une voiture rouge), deși adjectivele scurte și frecvente (petit, grand, bon, beau, jeune, vieux) îl preced (un petit chien). Adverbele de frecvență și de mod urmează de obicei verbul conjugat: Il parle bien. Esențial: atunci când complementul este un pronume, acesta se mută ÎNAINTEA verbului conjugat: Je le vois (nu „Je vois le”). La timpurile compuse, pronumele stau înaintea auxiliarului: Je l'ai vu.
Fiecare substantiv este masculin sau feminin și primește un articol care se potrivește. Hotărât: le (m), la (f), l' (înaintea vocalei/h), les (plural). Nehotărât: un (m), une (f), des (plural). Partitivul exprimă „ceva din” un incontabil: du (m), de la (f), de l' (vocală), des (plural) — folosit cu mâncare, băutură, calități abstracte: Je bois du café. După negație, partitivele devin de: Je ne bois pas de café. Prepozițiile à și de se contractă cu le/les: à + le = au, à + les = aux, de + le = du, de + les = des. NU se contractă cu la sau l'.
Pronume subiect: je, tu, il/elle/on, nous, vous, ils/elles. Se folosește tu pentru o singură persoană apropiată și vous pentru plural sau pentru singularul formal. Complement direct: me, te, le/la, nous, vous, les. Complement indirect (cuiva/pentru cineva): me, te, lui, nous, vous, leur. Reflexiv: me, te, se, nous, vous, se. Pronumele complement preced verbul. Pronumele tonice/disjunctive (moi, toi, lui, elle, nous, vous, eux, elles) apar după o prepoziție, izolat sau pentru accentuare: Avec moi. Moi, je pense que… Pronumele y (acolo/la asta) și en (din asta/ceva) preced și ele verbul.
Fiecare substantiv are un gen care trebuie memorat. Terminații feminine frecvente: -tion, -té, -ée, -ie, -ure, -ence. Terminații masculine frecvente: -age, -ment, -eau, -isme, -ier. Adjectivele acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Tipar obișnuit: se adaugă -e pentru feminin, -s pentru plural, -es pentru feminin plural. Multe adjective au un feminin neregulat: beau → belle, vieux → vieille, blanc → blanche, heureux → heureuse, sportif → sportive. Adjectivele terminate în -e (m) nu se schimbă la feminin (rouge → rouge). Adjectivele urmează de obicei substantivul, cu excepția celor scurte și frecvente (BAGS: frumusețe, vârstă, calitate, mărime).
Verbele franceze se împart în trei grupe regulate în funcție de terminația infinitivului. Verbele în -er (parler) sunt cele mai numeroase și cele mai previzibile. Verbele în -ir se împart în două: cele regulate precum finir adaugă -iss- la plural (nous finissons), în timp ce altele precum partir, sortir urmează un tipar diferit. Verbele în -re (vendre, attendre) sunt mai puține și în mare parte regulate. Patru verbe neregulate sunt esențiale și se folosesc peste tot: être (a fi), avoir (a avea), aller (a merge), faire (a face/a produce). Memorează-le formele devreme — ele funcționează și ca auxiliare (être/avoir pentru timpurile compuse) și ca bază a unor expresii frecvente (faire chaud, avoir faim, aller bien).
Verbele regulate franceze se împart în trei grupe după terminația infinitivului. Iată paradigmele complete ale indicativului prezent pentru câte un verb-model din fiecare grupă.
parler (a vorbi) : grupa -er
| Persoană | Formă | Notă de pronunție |
|---|---|---|
| je | parle | -e final mut |
| tu | parles | -es mut |
| il / elle / on | parle | același sunet ca je/tu |
| nous | parlons | -ons /ɔ̃/ |
| vous | parlez | -ez /e/ |
| ils / elles | parlent | -ent mut, același sunet ca la singular |
finir (a termina) : grupa -ir (regulată, cu -iss- la plural)
| Persoană | Formă |
|---|---|
| je | finis |
| tu | finis |
| il / elle / on | finit |
| nous | finissons |
| vous | finissez |
| ils / elles | finissent |
vendre (a vinde) : grupa -re
| Persoană | Formă |
|---|---|
| je | vends |
| tu | vends |
| il / elle / on | vend (fără terminație) |
| nous | vendons |
| vous | vendez |
| ils / elles | vendent |
Puncte-cheie. La verbele în -er, patru din cele șase forme (je, tu, il, ils) sună identic: doar ortografia diferă, așa că în vorbire tot rolul revine contextului și pronumelui subiect. La verbele în -ir de tipul finir, pluralul inserează -iss-, ceea ce le dă un sunet clar diferit (finit /fini/ față de finissent /finis/). La verbele în -re, persoana a treia singular nu are nicio terminație (il vend), -d final este mut, iar în întrebările cu inversiune sună ca un /t/ (Vend-il ? = vɑ̃til). Alte verbe utile urmează aceleași paradigme: tipul parler acoperă regarder, écouter, aimer, travailler, habiter, chercher; tipul finir acoperă choisir, réussir, grandir, réfléchir; tipul vendre acoperă attendre, entendre, répondre, perdre, descendre.
Prezentul acoperă engleza „I do”, „I am doing” și „I have been doing” (cu depuis). Regulat -er: se elimină -er, se adaugă -e, -es, -e, -ons, -ez, -ent (parle, parles, parle, parlons, parlez, parlent — ultimele trei forme de singular și persoana a treia plural sună la fel). Regulat -ir (tip finir): -is, -is, -it, -issons, -issez, -issent. Regulat -re: -s, -s, –, -ons, -ez, -ent. Prezentul se folosește și pentru planuri de viitor apropiat (Je pars demain) și pentru situații continue începute în trecut cu depuis: J'habite ici depuis 2010 = „Locuiesc aici din 2010.”
Passé composé relatează evenimente încheiate: auxiliar (avoir pentru majoritatea verbelor; être pentru ~15 verbe de mișcare/stare și toate reflexivele) + participiu trecut. -er → -é, -ir → -i, -re → -u; multe neregulate (faire→fait, voir→vu, prendre→pris). Cu être, participiul acordă cu subiectul (Elle est allée). Imparfait descrie stări trecute continue/obișnuite sau fundalul: se elimină -ons din prezentul lui nous, se adaugă -ais, -ais, -ait, -ions, -iez, -aient. Se folosește imparfait pentru descrieri („ploua”, „obișnuiam să…”) și passé composé pentru ce s-a întâmplat apoi.
Două moduri de a vorbi despre viitor. „Futur proche” (viitorul apropiat) = aller (prezent) + infinitiv — folosit pentru planuri și acțiuni iminente, foarte frecvent în vorbire: Je vais manger. „Futur simple” este o formă dintr-un singur cuvânt construită pe infinitiv (pentru verbele în -re, se elimină -e final) + terminațiile -ai, -as, -a, -ons, -ez, -ont. Rădăcinile neregulate trebuie învățate: être→ser-, avoir→aur-, aller→ir-, faire→fer-, venir→viendr-, voir→verr-, pouvoir→pourr-. Futur simple este preferat pentru viitoruri îndepărtate, formale sau ipotetice și este obligatoriu după quand referitor la viitor: Quand il arrivera…
Pentru a spune „vreau să + verb”, se conjugă vouloir (neregulat) și se urmează de un infinitiv. Vouloir este unul dintre cele mai utile verbe din franceza de zi cu zi și funcționează la fel ca englezescul „want to”.
| Persoană | vouloir | + infinitif |
|---|---|---|
| je | veux | manger / partir / dormir |
| tu | veux | aller / boire / venir |
| il / elle / on | veut | parler / voir / faire |
| nous | voulons | sortir / rester |
| vous | voulez | essayer / commencer |
| ils / elles | veulent | rentrer / comprendre |
Al doilea verb rămâne la infinitiv: nu se conjugă niciodată amândouă. Negativ: se pune ne...pas în jurul lui vouloir, infinitivul rămâne neatins: Je ne veux pas partir. Întrebare prin inversiune: Veux-tu venir ? Observă registrul: „tu veux + inf” este direct și foarte frecvent între prieteni, în timp ce în context de serviciu (magazine, restaurante) se folosește forma mai politicoasă „je voudrais + inf” (vezi secțiunea separată). Pentru a spune „vreau ca altcineva să facă X”, franceza folosește conjunctivul: Je veux que tu viennes (nu se traduce cuvânt cu cuvânt ca în engleză „I want you to come”). Capcană frecventă pentru vorbitorii de engleză: nu insera „to” sau „de” între vouloir și infinitiv: Je veux aller, nu „Je veux à aller”.
Futur proche („viitorul apropiat”) se construiește cu aller la prezent + infinitiv. Corespunde îndeaproape englezescului „going to + verb” și este cel mai frecvent mod de a vorbi despre viitor în franceza vorbită.
| Persoană | aller | + infinitif |
|---|---|---|
| je | vais | partir / manger / appeler |
| tu | vas | venir / regarder / faire |
| il / elle / on | va | pleuvoir / arriver / finir |
| nous | allons | sortir / déménager |
| vous | allez | voir / aimer / essayer |
| ils / elles | vont | gagner / perdre / rentrer |
Se folosește pentru planuri, intenții și predicții bazate pe dovezi prezente: Il va pleuvoir (te uiți la cer). Funcționează atât pentru planuri imediate, cât și pentru unele ceva mai îndepărtate: Je vais te téléphoner dans cinq minutes / la semaine prochaine. Negația înconjoară aller, nu infinitivul: Je ne vais pas sortir. Pronumele complement stau între aller și infinitiv: Je vais le faire. Compară cu futur simple (Je partirai), care sună mai formal, mai îndepărtat sau mai ferm: în vorbirea de zi cu zi este preferat futur proche. O greșeală frecventă a celor care învață este să conjuge ambele verbe (Je vais pars). Al doilea verb trebuie să rămână la infinitiv.
Passé composé este timpul trecut cotidian pentru evenimente încheiate. Se construiește cu prezentul lui avoir sau être plus participiul trecut.
Alegerea auxiliarului. Majoritatea verbelor folosesc avoir. Un grup restrâns de verbe intranzitive „de mișcare și schimbare de stare” folosesc être, plus toate verbele reflexive. Verbele cu être sunt adesea memorate ca o listă: aller, venir, arriver, partir, entrer, sortir, monter, descendre, naître, mourir, rester, tomber, retourner, devenir, passer (când e intranzitiv).
Formarea participiului.
| Grup | Infinitiv | Participiu trecut |
|---|---|---|
| -er | parler | parlé |
| -ir (tip finir) | finir | fini |
| -re | vendre | vendu |
| neregulat | avoir | eu |
| neregulat | être | été |
| neregulat | faire | fait |
| neregulat | voir | vu |
| neregulat | prendre | pris |
| neregulat | mettre | mis |
| neregulat | dire | dit |
| neregulat | écrire | écrit |
Tiparul de conjugare cu avoir (manger).
| Persoană | Formă |
|---|---|
| j' | ai mangé |
| tu | as mangé |
| il / elle / on | a mangé |
| nous | avons mangé |
| vous | avez mangé |
| ils / elles | ont mangé |
Tiparul de conjugare cu être (aller). Aici participiul acordă cu subiectul în gen și număr, ca un adjectiv.
| Persoană | Formă |
|---|---|
| je | suis allé(e) |
| tu | es allé(e) |
| il / on | est allé |
| elle | est allée |
| nous | sommes allé(e)s |
| vous | êtes allé(e)(s) |
| ils | sont allés |
| elles | sont allées |
Negația înconjoară auxiliarul: Je n'ai pas mangé. În întrebările cu inversiune, doar auxiliarul se inversează: As-tu mangé ? Compară cu imparfait pentru situații trecute continue sau obișnuite: J'ai mangé une pomme (un eveniment încheiat) versus Je mangeais des pommes tous les jours (un obicei).
Vouloir la condițional dă forma politicoasă je voudrais („aș dori”). Aceasta atenuează o cerere și este formula standard în magazine, restaurante și orice interacțiune de tip serviciu. Paradigma completă a condiționalului:
| Persoană | Formă | + infinitif sau substantiv |
|---|---|---|
| je | voudrais | partir / un café |
| tu | voudrais | essayer / une glace |
| il / elle / on | voudrait | savoir / l'addition |
| nous | voudrions | réserver / deux places |
| vous | voudriez | commander / du vin |
| ils / elles | voudraient | venir / des informations |
Se urmează fie de un infinitiv („aș dori să + verb”), fie de un substantiv („aș dori un/o + substantiv”). Compară registrele:
| Formă | Registru | Exemplu |
|---|---|---|
| Je veux un café. | direct, cu prietenii | Vreau o cafea. |
| Je voudrais un café. | politicos, neutru | Aș dori o cafea. |
| Je voudrais un café, s'il vous plaît. | foarte politicos | Aș dori o cafea, vă rog. |
O altă alternativă politicoasă frecventă este j'aimerais + infinitif („mi-ar plăcea să”), care sună puțin mai cald sau mai entuziast: J'aimerais visiter Paris. Pentru a spune „aș vrea ca tu să faci X”, se folosește conjunctivul după que: Je voudrais que tu viennes. Capcană: nu traduce „aș vrea să știu” prin „Je voudrais à savoir”. Fără prepoziție: doar Je voudrais savoir.
Spre deosebire de engleză, franceza nu are o formă dedicată -ing pentru prezentul progresiv. Prezentul simplu acoperă deja acest sens: Je mange înseamnă atât „mănânc”, cât și „sunt pe cale să mănânc”. Când vrei să accentuezi în mod special faptul că o acțiune este în desfășurare chiar acum, franceza folosește perifraza être en train de + infinitif („a fi în mijlocul acțiunii de a face ceva”).
| Persoană | être | en train de | + infinitif |
|---|---|---|---|
| je | suis | en train de | travailler |
| tu | es | en train de | manger |
| il / elle / on | est | en train de | dormir |
| nous | sommes | en train de | discuter |
| vous | êtes | en train de | regarder |
| ils / elles | sont | en train de | préparer |
Se folosește pentru a accentua aspectul de acțiune în desfășurare (similar cu englezescul „chiar acum” sau „tocmai”): Ne me dérange pas, je suis en train de travailler. Pentru informații de fundal („ploua când am ajuns”), franceza preferă imparfait (Il pleuvait quand je suis arrivé) și rareori folosește „être en train de” la trecut, deși e posibil: J'étais en train de cuisiner.
O alternativă mai simplă și cotidiană este să adaugi pur și simplu un adverb precum maintenant (acum), là (chiar acum, foarte frecvent în vorbire) sau actuellement (în prezent) la prezentul simplu:
| Perifrază | Prezent simplu + adverb |
|---|---|
| Je suis en train de lire. | Je lis là. / Je lis en ce moment. |
| Il est en train de dormir. | Il dort maintenant. |
Capcană frecventă: nu spune „Je suis lisant” pe modelul englezescului „I am reading”. Franceza are într-adevăr un gerunziu (en lisant = citind), dar acesta nu echivalează cu prezentul progresiv.
Pentru a spune „pot să fac X”, se conjugă verbul neregulat pouvoir și se urmează de un infinitiv. Pouvoir acoperă atât abilitatea („sunt capabil să”), cât și permisiunea („am voie să”), iar la condițional devine o cerere politicoasă („ai putea...”).
| Persoană | pouvoir | + infinitif |
|---|---|---|
| je | peux | venir / sortir / aider |
| tu | peux | passer / rester |
| il / elle / on | peut | comprendre / arriver |
| nous | pouvons | essayer / parler |
| vous | pouvez | entrer / commencer |
| ils / elles | peuvent | finir / réussir |
În întrebări, forma inversată la persoana I singular este specială: puis-je (nu „peux-je”) în stil formal. În vorbirea cotidiană se folosește „est-ce que je peux” sau „je peux” cu intonație ascendentă.
Forme la trecut și la condițional.
| Timp | Formă | Sens |
|---|---|---|
| passé composé | j'ai pu | am putut / am reușit să |
| imparfait | je pouvais | puteam (abilitate generală) |
| conditionnel | je pourrais | aș putea / aș fi în stare să |
| conditionnel (cerere politicoasă) | pourriez-vous | ați putea (formal) |
Observă o nuanță: „je pouvais” descrie o abilitate generală în trecut, în timp ce „j'ai pu” implică faptul că acțiunea a fost efectiv dusă la bun sfârșit. Compară: Je pouvais nager à cinq ans (știam să înot la cinci ani) versus J'ai pu finir à temps (am reușit să termin la timp).
Pentru „nu pot”, se învăluie pouvoir cu ne...pas: Je ne peux pas venir. Capcană: nu confunda pouvoir (a putea, a avea voie/a fi capabil) cu savoir (a ști cum să). Pentru o abilitate învățată precum înotul sau cântatul la pian, franceza preferă adesea savoir: Je sais nager (știu să înot) mai degrabă decât Je peux nager (care sună mai degrabă ca „am voie să înot” sau „sunt capabil acum să înot”).
Negația franceză înfășoară verbul conjugat în două părți: ne (n' înaintea vocalei) înainte de verb și un al doilea cuvânt după el. Pas = nu (implicit); jamais = niciodată; rien = nimic; plus = nu mai; personne = nimeni; aucun(e) = niciun/nicio. La timpurile compuse, ambele părți înconjoară auxiliarul: Je n'ai pas mangé. Personne, în schimb, urmează participiul: Je n'ai vu personne. După negație, articolele nehotărâte și partitive (un, une, des, du, de la) devin de: Je n'ai pas de voiture. În vorbirea informală, „ne” este adesea omis: J'sais pas.
Trei registre pentru întrebările da/nu. (1) Intonație — se păstrează ordinea afirmativă, se ridică tonul: Tu viens ? (informal). (2) Est-ce que la început, fără alte schimbări: Est-ce que tu viens ? (neutru). (3) Inversiune — verb-subiect cu cratimă: Viens-tu ? (formal); la persoana a treia singular terminată în vocală, se inserează -t-: A-t-il fini ? Cuvintele interogative (qui, que, où, quand, pourquoi, comment, combien) se combină cu acestea: Où est-ce que tu vas ? / Où vas-tu ? / Tu vas où ? „Qu'est-ce que” = „ce” ca obiect direct; „qu'est-ce qui” = „ce” ca subiect.
Marcatorul implicit de plural este -s, care se scrie dar nu se pronunță: un livre → des livres. Substantivele terminate în -s, -x, -z nu se schimbă: un nez → des nez. Substantivele terminate în -au, -eau, -eu iau -x: un bateau → des bateaux. Majoritatea substantivelor în -al devin -aux: un cheval → des chevaux (excepții: bal, festival → -als). Majoritatea celor în -ou iau -s, dar șapte iau -x (bijou, caillou, chou, genou, hibou, joujou, pou). Deoarece terminația de plural este de obicei mută, ascultătorii se bazează pe articol (le/les, un/des) pentru a detecta numărul — așa că articolul poartă o informație esențială.
Un verb reflexiv se conjugă cu un pronume reflexiv care corespunde subiectului: me, te, se, nous, vous, se. Multe descriu rutine zilnice sau acțiuni făcute asupra propriei persoane: se lever (a se trezi/scula), se laver (a se spăla), se brosser les dents (a se spăla pe dinți), s'habiller (a se îmbrăca), se coucher (a se culca). Altele sunt reflexive prin formă, dar nu prin sens: s'appeler (a se numi), se souvenir (a-și aminti), s'amuser (a se distra). La passé composé, reflexivele folosesc ÎNTOTDEAUNA être ca auxiliar, iar participiul acordă în general cu subiectul: Elle s'est levée tôt.
Elizia: anumite cuvinte de o silabă terminate în -e sau -a pierd acea vocală și primesc un apostrof înaintea unui cuvânt care începe cu vocală sau h mut: le + ami → l'ami; je + ai → j'ai; ne + est → n'est; que + il → qu'il; si + il → s'il (doar cu il/ils). Liaison: o consoană finală în mod normal mută este pronunțată și legată de cuvântul următor când acesta începe cu vocală/h mut. Liaisons obligatorii frecvente: după determinanți (les_amis, mon_ami, un_homme), pronume (nous_avons, vous_êtes) și adjective scurte înaintea unui substantiv (petit_ami). S și x devin /z/, d devine /t/, f devine /v/ în „neuf ans/heures”.