Fiecare exemplu de mai jos are trei părți: textul original, o glosă literală care descrie modul în care funcționează fiecare cuvânt și o traducere naturală. Glosele folosesc câteva etichete prescurtate pentru a rămâne concise. Nu trebuie să le memorezi — acesta este un material de referință la care te poți întoarce oricând.
Persoană și număr · 1sg / 2sg / 3sg — persoana întâi / a doua / a treia singular (eu, tu, el/ea) · 1pl / 2pl / 3pl — persoana întâi / a doua / a treia plural (noi, voi, ei/ele)
Gen · M / F — masculin / feminin · sg / pl — singular / plural · M.sg — combinat: masculin singular (și similar F.pl etc.)
Caz și postpoziții · DIR — cazul direct (subiectul verbului intranzitiv/habitual, forma de citare implicită) · OBL — cazul oblic (forma substantivului folosită înaintea oricărei postpoziții) · ERG — marcatorul ergativ ne (marchează agentul unui verb tranzitiv perfectiv) · DAT/ACC — postpoziția dativ/acuzativ ko (marchează beneficiarii și unele obiecte definite) · GEN — postpoziția genitivală kā/ke/kī (posesie, „al/a”) · INS/ABL — postpoziția instrumentală/ablativă se („din”, „prin”, „cu”) · LOC — postpozițiile locative meṁ („în/la”) și par („pe/la”)
Timp și aspect · HAB — habitual (prezent sau trecut: „citește în fiecare zi”, „obișnuia să citească”) · PROG — progresiv (acțiune în desfășurare: „citește acum”) · PERF — perfectiv (acțiune încheiată) · FUT — viitor · INF — infinitiv / substantiv verbal (forma în -nā: paṛhnā „a citi”)
Niveluri de politețe · INT — adresare intimă tū (foarte informal, familie apropiată sau animale) · FAM — adresare familiară tum (prieteni, persoane mai tinere) · HON — adresare onorifică āp (străini, persoane în vârstă, contexte formale)
Altele · NEG — negație · SOV — ordinea cuvintelor subiect–obiect–verb · AUX — verb auxiliar · AGR — acord (verbul se acordă cu subiectul sau obiectul în gen/număr) · M.F. — etichetă care arată ce formă de gen este folosită într-un exemplu
Hindi se scrie în alfabetul devanagari, un abugida — un sistem în care fiecare simbol de bază reprezintă o consoană cu o vocală scurtă inerentă a (numită schwa). Pentru a scrie o altă vocală după consoană, se atașează un semn diacritic numit matra; pentru a nu scrie nicio vocală (consoană pură), se atașează un semn mic numit halant (्). Fiecare silabă atârnă de o bară orizontală numită mātrā-shar, care se întinde pe partea superioară a cuvântului.
Vocala inerentă. Simbolul consonantic क, singur, se citește ka (nu doar k). Când i se atașează o matra vocalică — de exemplu ि (i) — devine ki. Când i se atașează halantul ्, devine consoana pură k.
Litere vocalice versus matre. Vocalele au două forme: o literă de sine stătătoare, folosită la începutul unei silabe (अ, आ, इ …), și o formă de matra atașată consoanei precedente (ा, ि, ी …). Vocala de sine stătătoare अ (a) nu are matra — absența oricărei matre înseamnă că este prezentă vocala inerentă a.
Consoane conjuncte. Când două consoane apar fără nicio vocală între ele, se unesc într-o consoană conjunctă (संयुक्त अक्षर). Conjunctele frecvente includ क्त (kta), स्त (sta), ट्ट (ṭṭa). Cursanții ar trebui să recunoască formele celor mai frecvente dintre ele.
Punctul nuqta. Hindi împrumută din persană și engleză sunete care nu există în inventarul sanscrit nativ. Un mic punct sub o consoană, numit nuqta (़), marchează aceste sunete împrumutate: क़ (q), ख़ (x/kh), ग़ (ġ), ज़ (z), फ़ (f). În scrierea informală, nuqta este adesea omis, dar în textele formale și literare face diferența, de exemplu, între बाज़ार (bāzār, piață) și litera nemodificată.
Tabelele de mai jos listează vocalele și consoanele devanagari împreună cu romanizarea IAST (standardul academic folosit în tot acest ghid), pronunția aproximativă și un cuvânt exemplu. IAST folosește diacritice: o linie orizontală pentru vocalele lungi (ā = a lung), puncte subscrise pentru sunetele retroflexe (ṭ, ḍ, ṇ, ṣ) și ṁ/ṃ pentru nazalizare.
Vocale (literă de sine stătătoare | IAST | sunet aproximativ)
| Literă | IAST | Sunet | Exemplu |
|---|---|---|---|
| अ | a | „u” scurt, ca în „bun” | अब (ab, acum) |
| आ | ā | „a” lung, ca în „casă” | आम (ām, mango) |
| इ | i | „i” scurt, ca în „bit” | इधर (idhar, aici) |
| ई | ī | „i” lung, ca în „fii” | ईमान (īmān, onestitate) |
| उ | u | „u” scurt, ca în „nu” | उम्र (umr, vârstă) |
| ऊ | ū | „u” lung, ca în „lună” | ऊपर (ūpar, deasupra) |
| ए | e | „e” ca în „ea” (lung) | एक (ek, unu) |
| ऐ | ai | „ai” ca în „mai” | ऐसा (aisā, așa) |
| ओ | o | „o” ca în „sol” | ओर (or, parte) |
| औ | au | „au” ca în „stau” | औरत (aurat, femeie) |
| अं | aṁ | vocală nazalizată | अंदर (andar, înăuntru) |
| अः | aḥ | aspirație ușoară (rară în hindi standard) | — |
Consoane (literă | IAST | indiciu de sunet)
| Literă | IAST | Indiciu de sunet |
|---|---|---|
| क | k | „c” ca în „casă” (neaspirat) |
| ख | kh | „c” urmat de o suflare de aer |
| ग | g | „g” ca în „gard” |
| घ | gh | „g” cu aspirație |
| ङ | ṅ | nazală velară ng (rară izolat) |
| च | c | „c” ca în „cine” (neaspirat) |
| छ | ch | „c” (ca în „cine”) cu aspirație |
| ज | j | „g” ca în „ger” |
| झ | jh | sunetul de mai sus, cu aspirație |
| ञ | ñ | nazală palatală (rară izolat) |
| ट | ṭ | t retroflex (limba curbată spre spate) |
| ठ | ṭh | t retroflex, aspirat |
| ड | ḍ | d retroflex |
| ढ | ḍh | d retroflex, aspirat |
| ण | ṇ | n retroflex |
| त | t | t dental (mai moale decât t-ul românesc) |
| थ | th | t dental, aspirat |
| द | d | d dental |
| ध | dh | d dental, aspirat |
| न | n | „n” ca în „nas” |
| प | p | „p” ca în „spin” (neaspirat) |
| फ | ph | „p” cu aspirație |
| ब | b | „b” ca în „bar” |
| भ | bh | „b” cu aspirație |
| म | m | „m” ca în „mamă” |
| य | y | „i” semivocalic, ca în „iarnă” |
| र | r | „r” vibrant scurt |
| ल | l | „l” ca în „lup” |
| व | v | între „v” și semivocala „u” |
| श | ś | „ș” ca în „șapte” |
| ष | ṣ | „ș” retroflex |
| स | s | „s” ca în „soare” |
| ह | h | „h” aspirat, ca în engleză „hat” |
Consoane împrumutate (cu nuqta)
| Literă | IAST | Sunet |
|---|---|---|
| क़ | q | „k” gutural (arabă/urdu) |
| ख़ | x | ca „ch”-ul german din „Bach” |
| ग़ | ġ | versiunea sonoră a lui ख़ |
| ज़ | z | „z” ca în „zebră” |
| फ़ | f | „f” ca în „foc” |
Hindi este o limbă cu ordinea Subiect–Obiect–Verb (SOV): verbul vine la sfârșitul propoziției. Aceasta este cea mai importantă diferență structurală față de română. Adverbele și locuțiunile adverbiale vin de obicei tot înaintea verbului, așa că o propoziție hindi tipică arată astfel: Timp + Subiect + Obiect + Verb. Deoarece ordinea cuvintelor nu este complet liberă (poartă totuși unele informații despre accentul logic), la nivelurile A0–B1 este recomandat să te ții, în general, de ordinea SOV.
Reguli-cheie: · Verbul principal este întotdeauna ultimul (sau aproape ultimul, doar înaintea auxiliarului). · Postpozițiile urmează substantivul (sunt post-poziții, nu prepoziții). · Adjectivele preced substantivul, ca și în română. · Propozițiile relative preced substantivul pe care îl determină. · Cuvintele interogative apar în aceeași poziție ca și cuvântul pe care îl înlocuiesc (fără inversiune).
Fără articole. Hindi nu are cuvinte pentru „un”, „o” sau articolul hotărât. Un substantiv precum किताब (kitāb) poate însemna „o carte”, „cartea” sau „cărți”, în funcție de context. Definitudinea este exprimată prin demonstrativele यह (yah, „acesta/cel apropiat”) și वह (vah, „acela/cel îndepărtat”), sau pur și simplu prin context.
Fiecare substantiv hindi este fie masculin, fie feminin. Nu există genul neutru. Genul afectează terminațiile adjectivelor, acordul verbal la perfectiv și în alte construcții, precum și formele postpoziției genitivale.
Recunoașterea genului după terminații. Regula cea mai sigură se aplică substantivelor animate și multor substantive neanimate: · Majoritatea substantivelor terminate în -ā (ा) la singular direct sunt masculine: लड़का (laṛkā, băiat), कमरा (kamrā, cameră), घोड़ा (ghoṛā, cal). · Majoritatea substantivelor terminate în -ī (ी) sau -i (ि) sunt feminine: लड़की (laṛkī, fată), नदी (nadī, râu), रोटी (roṭī, lipie). · Substantivele terminate în consoană pot fi de oricare gen: काम (kām, muncă) este masculin; रात (rāt, noapte) este feminin. Acestea trebuie învățate individual.
Formele de plural. Substantivele masculine în -ā se schimbă în -e la pluralul direct (și la singularul/pluralul oblic): लड़का → लड़के (laṛke, băieți). Substantivele feminine în -ī primesc -yāṁ la pluralul direct: लड़की → लड़कियाँ (laṛkiyāṁ, fete). Substantivele feminine terminate în consoană primesc -eṁ: रात → रातें (rāteṁ, nopți).
Acordul adjectivului. Adjectivele terminate în -ā se acordă cu substantivul: अच्छा लड़का (acchā laṛkā, băiat bun, M.sg), अच्छी लड़की (acchī laṛkī, fată bună, F.sg), अच्छे लड़के (acche laṛke, băieți buni, M.pl). Adjectivele terminate în consoană (precum सुंदर, sundar, frumos) nu se schimbă.
Acolo unde româna folosește prepoziții înaintea substantivelor (în, pe, la, din), hindi folosește postpoziții care urmează substantivul. Înaintea oricărei postpoziții, substantivul trebuie să ia forma sa oblică (vezi secțiunea despre cazul oblic). Cele mai esențiale postpoziții sunt:
| Postpoziție | IAST | Sens / utilizare |
|---|---|---|
| का / के / की | kā / ke / kī | posesie („al/a”, „lui”); se acordă cu substantivul POSEDAT în gen/număr |
| को | ko | dativ („către”, „pentru”); marchează și obiectele directe definite/animate |
| से | se | ablativ/instrumental („din”, „prin intermediul”, „cu” pentru unelte) |
| में | meṁ | locativ „în”, „la” (spațiu închis sau recipient abstract) |
| पर | par | locativ „pe”, „la” (suprafață sau punct) |
| के लिए | ke lie | „pentru”, „ca să” |
| तक | tak | „până”, „până la” |
| के साथ | ke sāth | „cu”, „împreună cu” (însoțire) |
Acordul genitivului. Genitivul का/के/की este neobișnuit: se acordă cu substantivul care este POSEDAT (nu cu posesorul). Se folosește kā pentru un substantiv posedat masculin singular, ke pentru masculin plural sau oblic, kī pentru feminin.
ko ca acuzativ. Când obiectul direct este definit sau animat, acesta primește ko. Obiectele neanimate nedefinite de obicei nu au nicio postpoziție.
Substantivele hindi au două forme principale de caz: directul (folosit pentru subiecte și obiecte fără postpoziție) și oblicul (folosit înaintea oricărei postpoziții). Înaintea unei postpoziții, substantivul este întotdeauna la forma oblică — postpoziția nu se poate atașa formei directe.
Forme oblice: · Substantive masculine singular în -ā: direct लड़का (laṛkā) → oblic लड़के (laṛke). Observă că e identic cu pluralul direct, dar contextul le deosebește. · Masculin plural: direct लड़के (laṛke) → oblic लड़कों (laṛkoṁ), cu terminație nazală. · Substantive feminine singular în -ī: singularul direct și cel oblic sunt identice: लड़की (laṛkī). · Feminin plural: direct लड़कियाँ (laṛkiyāṁ) → oblic लड़कियों (laṛkiyoṁ). · Substantivele terminate în consoană, în general, nu se schimbă la oblicul singular, dar primesc -oṁ la oblicul plural.
Formele oblice ale pronumelor. Și pronumele personale au forme oblice: मैं (eu) → मुझ (înaintea lui ko → मुझे), हम (noi) → हम, तुम (tu, FAM) → तुम, आप (dumneavoastră, HON) → आप, वह (el/ea) → उस, यह (acesta) → इस, वे (ei) → उन, ये (aceștia) → इन.
Aceasta este cea mai distinctivă — și adesea cea mai dificilă — trăsătură a limbii hindi pentru vorbitorii de limbi europene. În propozițiile tranzitive perfective (acțiuni încheiate, cu obiect), agentul (cel care face acțiunea) primește postpoziția ne (ने), iar verbul se acordă cu obiectul în gen și număr, NU cu subiectul.
Când se folosește ne: · Verbul este la perfectiv (acțiune încheiată). · Verbul este tranzitiv (are sau presupune un obiect direct). · Agentul, similar unui subiect, este atunci marcat cu ne și se află, din punct de vedere gramatical, în cazul oblic.
Acordul verbului în construcțiile cu ne. Dacă obiectul direct nu are nicio postpoziție (obiect direct nemarcat), verbul se acordă cu acesta. Dacă obiectul are ko sau altă postpoziție, verbul ia forma implicită masculin singular (un fel de acord de rezervă, atunci când nu există o țintă disponibilă).
Marcatorul ne în sine este neflexionat — nu își schimbă niciodată forma. Substantivul-agent dinaintea lui ia forma oblică.
Hindi are un sistem bogat de forme de adresare care codifică distanța socială. Există trei forme pentru „tu”, reflectând trei niveluri de intimitate și formalitate:
· तू (tū) — intim / INT: folosit cu membrii foarte apropiați ai familiei, copii mici sau animale. Într-o conversație între adulți poate suna nepoliticos sau exagerat de familiar, dacă relația nu este foarte strânsă. Frecvent în poezie și în vorbirea devoțională adresată lui Dumnezeu. · तुम (tum) — familiar / FAM: folosit cu prietenii, rudele mai tinere și persoanele de statut egal sau inferior. Este forma de „tu” cea mai comună în conversația de zi cu zi. · आप (āp) — onorific / HON: are formă de plural, dar se folosește pentru orice persoană care merită respect — străini, persoane în vârstă, șefi, profesori. Este și forma implicită, „sigură”, când nu cunoști bine pe cineva. Ia întotdeauna acordul verbal de plural.
Pronume la nominativ (cazul direct):
| Persoană | Pronume | IAST | Oblic |
|---|---|---|---|
| 1sg | मैं | maiṁ | मुझ (mujh) |
| 2sg INT | तू | tū | तुझ (tujh) |
| 2sg FAM | तुम | tum | तुम (tum) |
| 2/3 HON | आप | āp | आप (āp) |
| 3sg apropiat | यह | yah | इस (is) |
| 3sg îndepărtat | वह | vah | उस (us) |
| 1pl | हम | ham | हम (ham) |
| 3pl apropiat | ये | ye | इन (in) |
| 3pl îndepărtat | वे | ve | उन (un) |
Notă. Hindi nu are pronume separate pentru el/ea: यह și वह le acoperă pe amândouă, iar genul apare doar în acordul verbal. Contextul, de regulă, clarifică referentul.
Verbele hindi se construiesc dintr-o rădăcină plus terminații de timp/aspect. Forma de dicționar — infinitivul — se termină în -nā: जाना (jānā, a merge), खाना (khānā, a mânca), पढ़ना (paṛhnā, a citi). Se elimină -nā pentru a obține rădăcina: जा-, खा-, पढ़-.
Principalele combinații de timp-aspect:
| Construcție | Marcator | Exemplu |
|---|---|---|
| Prezent habitual | rădăcină + -tā/-tī/-te + होना | पढ़ता है „citește” |
| Prezent progresiv | rădăcină + rahā/rahī/rahe + होना | पढ़ रहा है „citește (acum)” |
| Perfectiv (trecut) | rădăcină + -ā/-ī/-e (+ ne pentru tranzitive) | पढ़ा „a citit (încheiat)” |
| Viitor | rădăcină + -gā/-gī/-ge (cu terminații de persoană) | पढ़ेगा „va citi” |
| Imperfect habitual | rădăcină + -tā/-tī/-te + था/थी/थे | पढ़ता था „obișnuia să citească” |
Acordul verbal. Verbele hindi se acordă cu subiectul în gen și număr — cu excepția construcțiilor cu ne (vezi secțiunea despre construcția ergativă), unde se acordă cu obiectul.
Auxiliarul होना (a fi) se conjugă și se adaugă pentru a forma majoritatea timpurilor. Formele sale de prezent sunt: हूँ (1sg), है (3sg), हो (2FAM), हैं (HON/pl).
होना (honā) este copula principală și verbul existențial. Formele sale de prezent sunt neregulate și esențial de memorat.
Prezentul lui होना:
| Persoană / context | Formă | IAST |
|---|---|---|
| 1sg (मैं) | हूँ | hūṁ |
| 2sg INT (तू) | है | hai |
| 2sg FAM (तुम) | हो | ho |
| 3sg / 2HON sau formal | है | hai |
| 1pl (हम) | हैं | haiṁ |
| 3pl / HON plural | हैं | haiṁ |
Trecutul lui होना (se acordă cu subiectul în gen și număr):
| Formă | Gen/Număr | IAST |
|---|---|---|
| था | M.sg | thā |
| थी | F.sg | thī |
| थे | M.pl sau HON | the |
| थीं | F.pl | thīṁ |
Utilizări. होना exprimă: (1) identitate sau stare (वह डॉक्टर है, „ea este doctoriță”), (2) existență și locație (वह घर पर है, „el este acasă”), și (3) rol de auxiliar în timpurile compuse (पढ़ रहा है, „citește acum”). La viitor: होगा/होगी/होंगे (hogā/hogī/hoṁge).
Prezentul habitual este echivalentul din hindi al prezentului simplu din română („eu citesc”, „ea lucrează”, „ei mănâncă”). Descrie acțiuni repetate sau obișnuite, adevăruri generale și stări atemporale.
Formare: rădăcina verbului + -tā (M.sg) / -tī (F.sg) / -te (M.pl) + forma de prezent a lui होना.
Terminația de pe rădăcină se acordă cu subiectul în gen și număr. Și auxiliarul होना se acordă.
पढ़ना (paṛhnā, „a citi”) — prezent habitual
| Subiect | Formă | IAST |
|---|---|---|
| मैं (M) | पढ़ता हूँ | paṛhtā hūṁ |
| मैं (F) | पढ़ती हूँ | paṛhtī hūṁ |
| तू (M) | पढ़ता है | paṛhtā hai |
| तुम (M) | पढ़ते हो | paṛhte ho |
| आप / वह (M) | पढ़ते / पढ़ता है | paṛhte / paṛhtā hai |
| वह (F) | पढ़ती है | paṛhtī hai |
| हम (M) | पढ़ते हैं | paṛhte haiṁ |
| वे / आप (M.pl) | पढ़ते हैं | paṛhte haiṁ |
Notă. आप (HON) ia întotdeauna acordul verbal de plural: आप पढ़ते हैं, chiar și pentru o singură persoană.
Progresivul exprimă o acțiune care se petrece chiar în momentul vorbirii („citește acum”, „mănâncă acum”) sau care este în desfășurare în jurul unui moment de referință.
Formare: rădăcina verbului + rahā (M.sg) / rahī (F.sg) / rahe (M.pl) + forma de prezent a lui होना.
Elementul rah- se acordă cu subiectul în gen și număr, exact ca marcatorul habitual. Auxiliarul urmează după el.
जाना (jānā, „a merge”) — prezent progresiv
| Subiect | Formă | IAST |
|---|---|---|
| मैं (M) | जा रहा हूँ | jā rahā hūṁ |
| मैं (F) | जा रही हूँ | jā rahī hūṁ |
| तुम (M) | जा रहे हो | jā rahe ho |
| वह (M) | जा रहा है | jā rahā hai |
| वह (F) | जा रही है | jā rahī hai |
| हम / वे (M) | जा रहे हैं | jā rahe haiṁ |
Progresivul la trecut. Se înlocuiește auxiliarul होना cu forma sa de trecut: जा रहा था (M.sg), जा रही थी (F.sg), जा रहे थे (M.pl) — „mergeam/mergeai/mergea etc.”
Perfectivul exprimă o acțiune trecută și încheiată. Este cel mai frecvent timp trecut din hindi. Așa cum s-a explicat în secțiunea despre ergativ, construcția diferă pentru verbele intranzitive și cele tranzitive.
Perfectivul intranzitiv. Verbul se acordă cu subiectul. Formare: rădăcina verbului + -ā (M.sg) / -ī (F.sg) / -e (M.pl) / -īṁ (F.pl). Auxiliarul होना este opțional la trecutul simplu, dar frecvent folosit.
Perfectivul tranzitiv (construcția cu ne). Agentul primește ne; verbul se acordă cu obiectul direct (dacă acesta este nemarcat). Vezi secțiunea despre construcția ergativă (ne) pentru detalii complete.
जाना (intranzitiv) — perfectiv
| Subiect (M) | Formă | Subiect (F) | Formă |
|---|---|---|---|
| मैं | गया | मैं | गई |
| तुम | गए | तुम | गई |
| आप/वह | गए / गया | वह | गई |
| हम/वे | गए | वे | गईं |
(जाना are o rădăcină neregulată, ग-, la perfectiv.)
खाना (tranzitiv) — perfectiv cu ne
| Agent | Formă | Notă |
|---|---|---|
| मैंने | खाया (obiect M.sg) | am mâncat (mâncare — M) |
| उसने | खाई (obiect F.sg) | ea/el a mâncat (chiflă — F) |
| हमने | खाए (obiect M.pl) | am mâncat (mere — M.pl) |
Timpul viitor se formează adăugând -gā/-gī/-ge/-geṁ direct la o rădăcină modificată. Rădăcina folosită este aceeași cu rădăcina infinitivului oblic (adică rădăcina simplă la majoritatea verbelor; rădăcina pierde terminația -nā).
Formare: rădăcina verbului + terminația de viitor. Terminația codifică atât persoana/numărul subiectului, CÂT ȘI genul:
जाना (jānā, „a merge”) — timpul viitor
| Persoană | M.sg | F.sg | M.pl | F.pl | IAST (M.sg) |
|---|---|---|---|---|---|
| 1sg (मैं) | जाऊँगा | जाऊँगी | — | — | jāūṁgā |
| 2sg INT (तू) | जाएगा | जाएगी | — | — | jāegā |
| 2sg FAM (तुम) | जाओगे | जाओगी | — | — | jāoge |
| 2/3 HON (आप) | जाएँगे | जाएँगी | — | — | jāeṁge |
| 3sg (वह) | जाएगा | जाएगी | — | — | jāegā |
| 1pl (हम) | जाएँगे | जाएँगी | — | — | jāeṁge |
| 3pl (वे) | जाएँगे | जाएँगी | — | — | jāeṁge |
Viitorul nu are un auxiliar separat. Spre deosebire de habitual și progresiv, terminația de viitor este un singur cuvânt contopit. Genul/numărul apar totuși în terminație: -gā (M.sg), -gī (F.sg), -ge sau -geṁ (pl/HON).
Cele două construcții principale de prezent — habitual și progresiv — urmează aceeași logică de acord. Tabelul de mai jos le arată pe amândouă, una lângă alta, pentru verbul पढ़ना (paṛhnā, „a citi”, rădăcină पढ़-), ilustrând acordul pentru toate persoanele și ambele genuri.
Prezent habitual (पढ़ता/पढ़ती/पढ़ते + होना)
| Subiect | Masculin | Feminin |
|---|---|---|
| मैं (eu) | पढ़ता हूँ | पढ़ती हूँ |
| तू (INT) | पढ़ता है | पढ़ती है |
| तुम (FAM) | पढ़ते हो | पढ़ती हो |
| आप / वह | पढ़ते हैं / पढ़ता है | पढ़ती हैं / पढ़ती है |
| हम (noi) | पढ़ते हैं | पढ़ती हैं |
| वे (ei) | पढ़ते हैं | पढ़ती हैं |
Prezent progresiv (पढ़ रहा/रही/रहे + होना)
| Subiect | Masculin | Feminin |
|---|---|---|
| मैं | पढ़ रहा हूँ | पढ़ रही हूँ |
| तू | पढ़ रहा है | पढ़ रही है |
| तुम | पढ़ रहे हो | पढ़ रही हो |
| आप / वह | पढ़ रहे हैं / पढ़ रहा है | पढ़ रही हैं / पढ़ रही है |
| हम | पढ़ रहे हैं | पढ़ रही हैं |
| वे | पढ़ रहे हैं | पढ़ रही हैं |
Tipar-cheie. Marcatorul habitual -tā/-tī/-te și marcatorul progresiv rahā/rahī/rahe se acordă amândoi cu genul și numărul subiectului. Diferența este de aspect: habitual pentru acțiuni regulate/repetate, progresiv pentru acțiuni în desfășurare chiar acum.
Hindi are două expresii-cheie pentru a exprima dorința.
1. चाहना (cāhnā, „a vrea/a dori”) — folosit ca un verb obișnuit, atunci când subiectul vrea în mod activ să facă ceva. Se combină subiectul cu infinitivul oblic (infinitivul cu -nā schimbat în -ne înaintea unei postpoziții, dar aici forma simplă de infinitiv este cea uzuală) plus चाहना conjugat normal.
Tipar: subiect + INF(-nā) + चाहना (conjugat). Pentru „vreau să merg”: मैं जाना चाहता हूँ (M) / मैं जाना चाहती हूँ (F).
चाहना se conjugă ca orice verb obișnuit; acordul se face cu subiectul principal.
2. चाहिए (cāhie, „e nevoie / ar trebui”) — o expresie impersonală pentru necesitate sau obligație ușoară. NU se conjugă. Persoana care are nevoie/vrea primește ko (dativ). Lucrul de care este nevoie este subiectul gramatical.
Tipar: persoană + ko + lucru/acțiune + चाहिए.
Pentru „am nevoie de apă”: मुझे पानी चाहिए (mujhe pānī cāhie). Pentru „ar trebui să merg”: मुझे जाना चाहिए (mujhe jānā cāhie). चाहिए rămâne invariabil, indiferent de persoană sau număr.
Capacitatea și posibilitatea se exprimă cu verbul सकना (saknā, „a putea”). Este un verb compus folosit cu rădăcina simplă a verbului principal.
Formare: rădăcina verbului + सक + terminațiile de timp ale lui सकना.
सकना însuși se conjugă cu aceleași terminații habituale/progresive/de viitor ca orice alt verb. Forma completă se acordă cu subiectul.
Prezent habitual (poate): · वह जा सकता है — el poate merge (M) · वह जा सकती है — ea poate merge (F) · हम जा सकते हैं — noi putem merge
Perfectiv trecut (a putut/a fost în stare — intranzitiv): · वह जा सका — el a putut merge (M.sg) · वह जा सकी — ea a putut merge (F.sg)
Viitor (va putea): · वह जा सकेगा — el va putea merge (M)
Negația. Se pune नहीं înaintea lui सकना: वह नहीं जा सकता — el nu poate merge. Sau: वह जा नहीं सकता (ambele ordini sunt naturale).
Hindi exprimă „aș vrea să” în mod politicos folosind चाहना la timpul viitor. Deoarece viitorul din hindi poartă deja o notă de intenție politicoasă (mai ales cu forma HON आप), acesta este modul firesc și consacrat de a face cereri și oferte politicoase.
Tipar: subiect + INF + चाहना (viitor). Viitorul lui चाहना: चाहूँगा/चाहूँगी (1sg M/F), चाहोगे/चाहोगी (2FAM M/F), चाहेंगे/चाहेंगी (HON/3pl M/F).
Pentru contexte mai formale și mai elegante, कृपया (kṛpayā, „vă rog”) poate fi adăugat înaintea cererii.
O alternativă pentru a atenua o dorință este folosirea lui ज़रा (zarā, „doar puțin”) înaintea verbului, care adaugă o notă de nesiguranță politicoasă: ज़रा बताइए „ați putea, vă rog, să-mi spuneți?”.
Pentru o acțiune iminentă sau planificată — „pe punctul de a”, „urmează să”, „e cât pe ce să” — hindi folosește construcția cu -vālā: infinitivul oblic (forma -ne) + वाला (vālā), care se acordă cu subiectul în gen și număr, ca un adjectiv.
Tipar: subiect + INF(-ne) + वाला (M.sg) / वाली (F.sg) / वाले (M.pl) + होना.
De exemplu: „sunt pe punctul de a pleca” = मैं जाने वाला हूँ (M) / मैं जाने वाली हूँ (F).
O utilizare înrudită: INF + वाला + substantiv înseamnă „cel care face X” sau „legat de X”: पढ़ने वाला = „cel care citește”, खाने वाली चीज़ें = „lucruri de mâncat”.
Viitorul simplu ca „urmează să”. Timpul viitor în sine poartă adesea un sens de viitor planificat, atunci când este combinat cu un adverb de timp (कल „mâine”, अगले हफ़्ते „săptămâna viitoare”). Construcția cu vālā evidențiază, în mod specific, iminența.
Hindi folosește pe scară largă verbele compuse (संयुक्त क्रिया, saṁyukt kriyā), în care rădăcina unui verb principal este urmată de un al doilea verb, „vector” sau „ușor”, care adaugă o nuanță aspectuală sau atitudinală. Al doilea verb poartă conjugarea; rădăcina primului verb rămâne neschimbată.
Cei mai frecvenți vectori sunt:
| Verb-vector | Sensul de bază adăugat |
|---|---|
| लेना (lenā) | acțiune încheiată în beneficiul propriu al subiectului sau cu sens de finalitate |
| देना (denā) | acțiune făcută pentru altcineva, sau cu sens de a da/a permite |
| जाना (jānā) | acțiune încheiată cu sens de îndepărtare / schimbare ireversibilă |
| आना (ānā) | producere treptată sau firească |
| पड़ना (paṛnā) | acțiune impusă subiectului (constrângere) |
| उठना (uṭhnā) | declanșare bruscă a acțiunii |
Exemple de nuanțe: · खाना = a mânca (neutru); खा लेना = a mânca tot / a termina de mâncat (beneficiativ). · देखना = a vedea; देख लेना = a arunca o privire (pentru sine); देख देना = a verifica/a arăta (pentru altcineva). · भूलना = a uita; भूल जाना = a uita complet (ireversibil).
La nivelurile A0–B1, cei mai utili sunt lenā (completiv, pentru sine) și jānā (schimbare ireversibilă). Vectorul se acordă la timp exact ca un verb principal.
Hindi are trei cuvinte principale de negație, fiecare folosit în contexte specifice.
नहीं (nahīṁ) — negatorul general pentru afirmații și pentru majoritatea întrebărilor. Se plasează înaintea auxiliarului în timpurile compuse, sau înaintea verbului principal dacă nu există auxiliar. Este, de departe, cea mai frecventă negație.
न (na) — o negație mai blândă sau mai literară, folosită și în anumite expresii fixe și în construcția न ... न („nici... nici”).
मत (mat) — folosit exclusiv pentru imperativele negative (porunci de a nu face ceva). Nu se folosește niciodată în afirmații.
Reguli de plasare: · Prezent habitual: subiect + obiect + rădăcina verbului + -tā/tī/te + नहीं + AUX → वह हिंदी नहीं बोलता है (sau fără है: वह हिंदी नहीं बोलता). · Progresiv: subiect + obiect + rădăcină + नहीं + forma rah- + AUX. · Cu imperative (FAM): rădăcina verbului + मत — जाओ = du-te; मत जाओ = nu te duce.
Întrebările da/nu se formează adăugând particula क्या (kyā) chiar la începutul propoziției, fără nicio schimbare a ordinii cuvintelor. Hindi vorbit formează întrebările da/nu și doar prin intonație ascendentă — क्या este opțional, dar frecvent.
Întrebările de conținut (cu cuvânt interogativ) folosesc cuvântul interogativ în aceeași poziție ca și cuvântul pe care îl înlocuiește. Spre deosebire de română, hindi nu mută cuvântul interogativ în față — acesta rămâne pe locul lui firesc din ordinea SOV.
Cuvinte interogative uzuale:
| Cuvânt | IAST | Sens |
|---|---|---|
| क्या | kyā | ce; și marcator da/nu |
| कौन | kaun | cine |
| कहाँ | kahāṁ | unde |
| कब | kab | când |
| क्यों | kyoṁ | de ce |
| कैसे | kaise | cum |
| कितना/कितनी | kitnā/kitnī | cât / câți / câte |
| कौन सा / कौन सी | kaun sā / kī | care |
क्या este ambiguu: la începutul propoziției formează o întrebare da/nu; în interiorul propoziției înseamnă „ce”. Contextul și intonația fac diferența.
Pluralul în hindi depinde de gen și de sunetul final al substantivului. Modelele principale:
Substantive masculine: · Terminate în -ā (ा): pluralul direct devine -e (े). लड़का → लड़के (băiat → băieți), कमरा → कमरे (cameră → camere). · Terminate într-o altă vocală decât -ā, sau într-o consoană: de obicei rămân neschimbate la pluralul direct (dar pluralul oblic primește -oṁ). कवि → कवि (poet → poeți), आदमी → आदमी (bărbat → bărbați la pl. direct).
Substantive feminine: · Terminate în -ī (ी) sau -i (ि): primesc -yāṁ (याँ). लड़की → लड़कियाँ (fată → fete), नदी → नदियाँ (râu → râuri). · Terminate în consoană: primesc -eṁ (ें). रात → रातें (noapte → nopți), किताब → किताबें (carte → cărți). · Terminate în -ā (feminin rar): primesc -eṁ.
Pluralul oblic (înaintea oricărei postpoziții): toate substantivele (M și F) primesc -oṁ la rădăcina pluralului direct: लड़कों को (băieților), किताबों में (în cărți).
Adjectivele variabile se termină în -ā (ा) la forma de bază și se acordă cu substantivul în gen și număr. Urmează același model ca substantivele masculine: · M.sg: -ā → अच्छा (acchā) · M.pl sau M.oblic: -e → अच्छे (acche) · F (toate formele): -ī → अच्छी (acchī)
Adjectivele invariabile se termină în consoană și nu se schimbă: सुंदर (sundar, frumos), साफ़ (sāf, curat) — बड़ा este variabil, dar साफ़ nu este. Adjectivele împrumutate precum ज़रूरी (zarūrī, necesar), terminate în -ī, se pot comporta ca invariabile în unele situații.
Predicativ versus atributiv. Fie că adjectivul precedă substantivul (atributiv), fie că urmează verbul (predicativ), tot se acordă: वह लड़की अच्छी है (fata aceea este bună, F.sg).
Adjectivele la oblic. Când un adjectiv variabil determină un substantiv la oblic, ia forma oblică/M.pl: अच्छे लड़के को (băiatului bun), अच्छे कमरे में (în camera bună).